site h

De ce bătrânii nu sunt înțelepți.

De ce bătrânii nu sunt înțelepți.

Eu, șofer în mașină. Mergeam pe stradă. Un nene fără mașină în fața mea. Mergea tot pe stradă. Trotuar de 2 metri lățime. Unde? Fix lângă el.
Opresc:
- Nu vă supărați, aveți trotuar. Puteți să fiți accidentat de către mașini. Se circulă cu viteză în zona asta.
Omul ridică privirea:
- …oricum am 71 de ani… nu mai trăiesc mult… și nu îmi spui tu ce am de făcut…
- Știu, dar eu aș vrea să mai trăiesc mult și fără procese și pușcărie cu suspendare că am omorât un nene care mergea, ca un inconștient, pe stradă!
Se încruntă omul:
- Marș în piz** mă-tii de comunist!!!
Opresc mașina brusc. Cobor. Mă îndrept către el. Se sperie. Încearcă să treacă pe trotuar. Se împiedică de bordură. Cade. Pământul e plin de apă. Are pantalonii la dungă și plini de noroi. În coate are 2 buline negre și pline de mocirla tomnatică. Fața îi e ușor acoperită de frunzele pătate și murdare. Mă privește nervos, dar tace ca un laș. Îndrept degetul către el și îi spun:
- Dumnezeu nu a ajutat niciodată comuniștii, căci comuniștii nu au nici un Dumnezeu. Și știți de ce?Pentru că sufletul lor e o mocirlă permanentă!…
Mă întorc la mașină și plec. În oglinda retrovizoare văd cum cineva încearcă să îl ajute iar el se împotrivește. E bătrân. Bătrânul acela despre care învățăm că ar trebui să fie înțelept….dar nu e! Pentru că prostul nu va deveni niciodată înțelept… Va deveni doar bătrân!

Eu, șofer în mașină. Mergeam pe stradă. Un nene fără mașină în fața mea. Mergea tot pe stradă. Trotuar de 2 metri lățime. Unde? Fix lângă el.
Opresc:
- Nu vă supărați, aveți trotuar. Puteți să fiți accidentat de către mașini. Se circulă cu viteză în zona asta.
Omul ridică privirea:
- …oricum am 71 de ani… nu mai trăiesc mult… și nu îmi spui tu ce am de făcut…
- Știu, dar eu aș vrea să mai trăiesc mult și fără procese și pușcărie cu suspendare că am omorât un nene care mergea, ca un inconștient, pe stradă!
Se încruntă omul:
- Marș în piz** mă-tii de comunist!!!
Opresc mașina brusc. Cobor. Mă îndrept către el. Se sperie. Încearcă să treacă pe trotuar. Se împiedică de bordură. Cade. Pământul e plin de apă. Are pantalonii la dungă și plini de noroi. În coate are 2 buline negre și pline de mocirla tomnatică. Fața îi e ușor acoperită de frunzele pătate și murdare. Mă privește nervos, dar tace ca un laș. Îndrept degetul către el și îi spun:
- Dumnezeu nu a ajutat niciodată comuniștii, căci comuniștii nu au nici un Dumnezeu. Și știți de ce?Pentru că sufletul lor e o mocirlă permanentă!…
Mă întorc la mașină și plec. În oglinda retrovizoare văd cum cineva încearcă să îl ajute iar el se împotrivește. E bătrân. Bătrânul acela despre care învățăm că ar trebui să fie înțelept….dar nu e! Pentru că prostul nu va deveni niciodată înțelept… Va deveni doar bătrân!

PicsArt_02-26-04.00.27

Vrei Job? E pe bani. 1.Secretară 2.Tour Manager

Întrucât echipa de comedianți a companiei Stand Up Academy se mărește, avem 2 JOBURI de pus la bătaie >>> 1. Secretară și 2. Tour Manager, în următoarele condiții:
- sex feminin,
- vârstă cuprinsă între 23 și 37 de ani,
- domiciliu în București,
- dacă ai lucrat în vânzări, e o prioritate,
- dacă a lucrat în showbizz, e o mare prioritate,
- program flexibil, 4-8 ore/zi,
- telefon de serviciu,
- arta vorbirii, coerență în exprimare,
- cunoștințe PC (Word, Excel, etc), accesare mail plus rețele de socializare (permanent),
- capacitate de lucru în echipă,
- dorință sinceră “de făcut treabă”.
Așteptăm CV-urile voastre la adresa contact@standupcumarius.ro sau puteți afla și alte detalii sunând la 0749.272.447.
Vă mulțumim!

Echipa Stand up Academy

site h

În loc de “LA MULȚI ANI, BĂ!”

Șoc, groază, o să ți se taie respirația, nu îți vine să crezi ce s-a întâmplat!!! Păi…

nimic, era doar un citat “despre” televiziunile tembele care încearcă să ne indobitoceasca exact ca pe animale.

Oameni buni, amintiți-vă că cel mai bun mod de a reuși să fii om în fața semenilor și de a avea o viață armonioasă, este să-ți elimini invidia față de meritele celorlalți, să-ți elimini ura față de reușitele altora, să nu mai judeci un om fără să știi povestea acțiunilor lui și, mai ales, să nu mai bârfești fără să cunoști realitatea celuilalt. Căci, conform adevărului tainic “Cine seamănă vânt, culege furtună!”, viața o să te f**ă garantat în gură! Gândiți-vă câți prieteni de-ai voștri nu și-au luat o palmă de la viață, la un moment dat, tocmai din cauză că invidia, judecata strâmbă, ura sau bârfa nefondată și-au făcut datoria karmică. Nu uitați, viața e o tipă de o corectitudine exemplară. Nu mai semănați vânt. Aveți doar de pierdut…. iar unii au pierdut deja!
Gândurile de bine vor aduce întotdeauna bine în oricine! Dar, mai ales, să vă faceți curat în suflet înainte să aruncați cu noroi în ceilalți. Căci, degeaba te îmbraci frumos, vorbești pompos sau tastezi ca-n filme…. toate astea sunt nimic atât timp cât iți pute sufletul a invidie, falsitate și minciună. Și, ce păcat, când sunt atâtea lucruri frumoase lângă tine! Aveți grijă, viața are simțul olfactiv bine dezvoltat iar căcatul din suflet nu va primi niciodată nimic. Ba da, muștele propriei suferințe.
Punct.
Să auzim de bine in 2016!!! Ceea ce vă doresc, sincer, tuturor! Viața e frumoasă. Nu v-o murdăriți!

Și, evitați emisiunile tv penibile. Aerul curat face întotdeauna bine, mai ales când mergi pe jos!

amintiri

Cine mi-a stricat vacanța. O zi.

Da, sunt în vacanță. Dar dacă nu scriu chestia asta, mâine îmi trece. Și nu vreau.
Astăzi m-am simțit străin în țara mea. Un pic umilit. Un pic uimit. Un pic scârbit.
Iată povestea.
Punct turistic: Lacul Sf Ana – Harghita, cu trecere pe lângă Lacul Roșu.
- Când tipul care te întâmpină cu 2 km înainte de Lacul Sf. Ana și îmi vorbește într-o română atât de stricată că am impresia că își bate joc de mine, atunci mă simt străin în țara mea.
- Când același tip îmi aplică următoarea afirmație : “Salut sau Bună ziua, cum se zice în română!”, atunci mă simt străin în țara mea.
- Când întreb ce distanță e până la lac și mi se spune că sunt 1800 de metri dus-intors, iar eu, fără să-mi dau seama, spun “Deci, cam un kilometru, dus?”…mă simt străin în țara mea când observ că cel din fața mea nu-mi înțelege cuvintele și îmi repetă mecanic : “Nu știu, sunt 1800 de metri”…
- Când tanti care vinde porumb lângă Lacul Roșu, mă întreabă cu accent maghiar: “Câte porumb doriți? “, atunci mă simt străin în țara mea.
- Când nenea care vinde, culmea, la magazinul de lângă Lacul Sf Ana (biznis maghiar), se chinuie să-mi înțeleagă întrebarea “Se poate să închiriez și eu o barcă? “…iar după 5 secunde de procesare maghiară – română, îmi răspunde că “Beiatul cu bărci nu e sănătos, fără închiriere!” (Traducere în română: “tipul e bolnav, nu se pot închiria bărcuțe!”), atunci mă simt străin în țara mea.
- Când omul care numără niște rațe pe Lacul Roșu, nu știe că există O rață – Două rațe (gen feminin)… și numără “Câte rațe sunt? … unu, doi, trei…aaaa…sunt mulți! “, atunci mă simt străin în țara mea.
- Când 98% dintre cei de pe marginea Lacului Sf Ana mă privesc ciudat pentru că vorbesc românește, atunci mă simt străin în țara mea.
Și, culmea, eram în mijlocul munților pe care istoria ROMÂNIEI îi declară “codru-i frate cu românul”. Eram cu picioarele pe pământul înaintașilor mei, pământul de care le e dor multor români de-ai mei plecați să muncească printre străini. Călcam cu picioarele în apa aia rece, românească, fericit că Dumnezeu ne-a dat nouă, românilor, atâtea lucruri în natură, deosebite. Eram în țara mea. România! Și totuși, mă simțeam străin…
Ca să fiu sincer, nu pot descrie sentimentul, însă, chiar dacă am mulți amici maghiari în lista de prieteni pe aici (unii chiar foarte de treabă) vreau să strig tare: ‘ROMÂNI, TREZIȚI-VĂ!!!” Ungurii ăștia chiar ar trebui puși la punct. Nu sunt rasist, dar aș opri de astăzi toate instituțiile de învățământ în maghiară. Aș interzice folosirea ambelor limbi pe pancardele rutiere și nu numai. Nu contează că ești în Miercurea Ciuc. Totul trebuie scris în română. TOTUL! Fir-ar mă-sa de treabă, că Miercurea Ciuc e în România. Că Harghita, Covasna, Mureș, sunt în România. Iar dacă vrei maghiară, mergi acolo unde se vorbește. Până una alta, locuiești în România. Iar dacă o dai sus și tare ca ești maghiar, pleacă! Repet, pleacă!!! Lasă-ne în pace! Noi suntem români, deci, vorbești românește, înveți românește, citești românește. PERMANENT!!! Și atunci te vom lăsa să și trăiești în România.
Însă, astăzi, m-am simțit străin în țara mea! Și cu asta pun punct.
Români, treziți-vă!!!

_vcm3827 (1)

De ce taci, române?

De ce taci, române?

A murit un polițist. Nedrept. Mârșav. După pofta unei mizerii pe care tu, române, l-ai făcut ministru. O jigodie cu chip de om. Și? De ce nu ieși în stradă române? De ce te vaiți doar pe conturile de socializare? De ce nu ai curajul sa bați la porțile parlamentului țării ăsteia și să-l iei de gât pe ăla care a omorât un om prin ‘imprudență’? Da, iar imprudența, de data asta, nu are conotațiile dex-ului, imprudența este sinonimul sistemului pe care ți l-ai votat române. Un imbecil care se pişă pe tine din mers. Din mașina aia neagră, de o sută de mii de euro, pe care tu, române, nu o să ți-o permiți niciodată. Căci tu muncești pentru mașină aia a lui…
Nu plânge. Nu riposta cu link uri. Nu te mai văita. Nu ma in trimite condoleanțe. Omul ăla nu se va mai întoarce printre noi. Doar tu te vei întoarce, mâine, la vechiul job, lăsând în uitare această mizerabilă situație. Pentru că tu, române, ești un laș care nu iei atitudine. Pentru că ți-e teamă să nu’ti pierzi locul de muncă, dacă ești ziarist sau om de televiziune. Pentru că ți-e lene sau frig să ieși în stradă. Pentru că mâine ai școală sau tre să fi la 7 la job. Pentru că… iar aici o să mai găsești tu încă o mie de scuze ca să taci ca un laș.
Acum, aici, am să vă spun adevărul și despre mine. Da, oameni buni, sunt și eu un laș. Fac parte dintre lașii care în seara are treabă, să fac un spectacol, în loc să ies în stradă. Cu tupeu, curaj și siguranță că ceva se schimbă. Fac parte dintre milioanele de lași care postați pe conturile de socializare aceste nereguli, dar nu faceți nimic să le eliminați.
Nu uita, române, dacă noi, lașii, nu facem nimic, lucrurile vor deveni tot mai rele. Avem curajul să ne ridicăm împotriva lor? Avem curajul să batem cu pumnul în masă? Avem curajul să strigăm sus și tare, “Plecați acasă!”? …De ce taci, române?
Și, ca un laș ce nu am ieșit în stradă ca să arunc cu pietre în ministru criminal “prin imprudență”, pot spune ceea ce toți lașii de pe facebook spun: “Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l ierte!”… și să mă retrag către tv, urmărind în continuare, ca tot românul, știrile, emisiunile penibile, filmele…tv-ul în general… și, în tăcere, mâine să încep o nouă zi. Ziua în care am uitat că ieri a murit un om nevinovat…de fapt, ziua în care a fost ucis un om. Prin “imprudența” faptului că un ministru dorea să ajungă mai repede acasă…
Taci, române!
(Ps. Postarea asta nu va avea nici share-uri și nici “likeuri”. Pentru că…Guță & Salam!)